Odată cu apariţia economiei bazate pe cunoaştere, “cunoaştere” a devenit unul din termenii  cei mai la modă în sferele politică şi managerială.

Lucrarea prezintă diferite puncte de vedere asupra cunoaşterii axându-se în principal pe literatura derivată din studii de management. Accentul este pus pe abordări de gestionare a cunoştinţelor, deoarece acest domeniu este foarte adesea conectat cu practicile manageriale.

Sunt propuse trei abordări epistemologice principale: nativism / introspecţie, empirism / behaviorism şi filozofia critică / constructivism. Un accent deosebit este pus pe constructivism, deoarece este considerat opinia predominantă în zilele noastre.

Ulterior, cunoaşterea este conceptualizată dintr-o perspectivă managerială. Mai precis, se diferenţiază între diferiţi termeni cu sens apropiat de “cunoştinţe”, cum ar fi “date”, “informaţii” sau “expertiză”. Este, de asemenea, abordată distincţia între cunoaşterea tacită şi cea explicită. Finalul lucării sintetizează principalele trăsături ale cunoştinţelor şi aportul lor în procesul de învăţare.